Contractul de punere la dispoziție (AÜV): conținut, formă și mențiuni obligatorii

Ce este un contract de punere la dispoziție?

Contractul de punere la dispoziție – pe scurt AÜV, numit și Überlassungsvertrag – reglementează relația dintre furnizorul de servicii de personal (Personaldienstleister, agentul de muncă temporară) și client (utilizator). El este unul dintre cele două contracte din munca prin agent de muncă temporară: cu salariatul temporar, agentul încheie un contract de muncă, iar cu clientul, AÜV. Între client și salariatul temporar nu există niciun contract; clientul primește însă dreptul de a-i da instrucțiuni salariatului temporar.

În practică, contractul are adesea două niveluri: un contract-cadru (Rahmenvertrag) reglementează condițiile generale, iar punerile la dispoziție individuale (Einzelüberlassungen) sau nominalizările indică angajații concreți, activitățile și perioadele.

Ce formă trebuie să aibă AÜV?

• Formă text: Din 01.01.2025, contractul dintre agent și utilizator necesită formă text (§ 12 alin. 1 teza 1 AÜG). Forma text înseamnă: o declarație lizibilă pe un suport durabil, în care este numită persoana care face declarația (§ 126b din Codul civil german, BGB) – de exemplu un e-mail sau un PDF. Până la 31.12.2024 se aplica forma scrisă.
• Înainte de misiune: Denumirea drept „Arbeitnehmerüberlassung” trebuie făcută înainte ca salariatul temporar să fie pus la dispoziție sau să înceapă activitatea (§ 1 alin. 1 teza 5 AÜG). O denumire făcută abia ulterior nu este la timp și se sancționează cu amendă (§ 16 alin. 1 pct. 1c AÜG).
• Practica înaintea hârtiei: Dacă contractul și executarea efectivă se contrazic, determinantă este executarea (§ 12 alin. 1 teza 2 AÜG).

Ce trebuie să conțină AÜV?

Dacă autorizația încetează, agentul trebuie să-l informeze imediat pe utilizator (§ 12 alin. 2 AÜG).

Ce se mai convine de obicei?

Pe lângă mențiunile obligatorii, un contract-cadru bun reglementează aspectele economice și organizatorice:

• tarifele de facturare (Verrechnungssätze) pe calificare, precum și sporurile pentru ore suplimentare, muncă de noapte, duminica și în zilele de sărbătoare legală,
• evidențele de ore: cine le confirmă, până când și în ce formă,
• obligația clientului de a comunica misiunile anterioare ale angajatului la el – important pentru durata maximă de punere la dispoziție și Equal Pay,
• ramura unității clientului și dacă se aplică un contract colectiv privind sporurile de ramură,
• securitatea și sănătatea în muncă: instruire, echipament de protecție, evaluarea riscurilor – utilizatorul răspunde oricum de acestea conform § 11 alin. 6 AÜG,
• comisionul de intermediere în cazul preluării angajatului,
• durata, rezilierea, înlocuirea angajaților, răspunderea și facturarea.

Contract-cadru, punere la dispoziție individuală și nominalizare

Potrivit instrucțiunilor de specialitate (Fachliche Weisungen) ale Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă (Bundesagentur für Arbeit), există două căi:

• O anumită persoană face obiectul contractului: Dacă pentru client contează un anumit angajat, de exemplu un specialist, acesta este numit nominal încă din contract.
• Caracteristici în loc de nume: Dacă părțile convin doar calificările și numărul, agentul trebuie să pună la dispoziție angajați calificați corespunzător. Nominalizarea are loc atunci înainte de fiecare punere la dispoziție, cu trimitere la contract; o dovadă adecvată, de exemplu în formă text, trebuie inclusă în documentele comerciale și păstrată.

Ce se întâmplă în caz de greșeli?

• Lipsa denumirii sau a nominalizării: Contractul de muncă dintre agent și salariatul temporar este nul, iar un raport de muncă cu utilizatorul se consideră încheiat – cu excepția cazului în care salariatul temporar declară în termen că își menține contractul cu agentul (§ 9 alin. 1 pct. 1a, § 10 AÜG).
• Amendă de până la 30.000 € pentru denumirea sau nominalizarea lipsă, greșită ori întârziată (§ 16 alin. 1 pct. 1c și 1d AÜG).
• Contract de antrepriză fictiv (Scheinwerkvertrag): Cine pune personal la dispoziție în baza unui contract denumit doar formal contract de antrepriză (Werkvertrag) nu este tratat, potrivit instrucțiunilor de specialitate, mai favorabil decât cineva fără autorizație.
• Clauze nule: O interdicție de a-l angaja pe salariatul temporar după încetarea raportului de muncă temporară este nulă (§ 9 alin. 1 pct. 3 AÜG).

Listă de verificare înainte de începerea misiunii

1. Contractul-cadru există în formă text, iar punerea la dispoziție este denumită expres drept „Arbeitnehmerüberlassung”.
2. Declarația agentului privind autorizația este inclusă – de obicei cu autoritatea emitentă și data.
3. Activitatea, calificarea și – dacă este necesar – salariul de comparație sunt indicate.
4. Angajatul este nominalizat, iar dovada este arhivată.
5. Misiunile anterioare la client au fost verificate; termenele pentru Equal Pay și pentru durata maximă de punere la dispoziție sunt calculate.
6. Angajatul este informat, în formă text, despre misiunea în calitate de salariat temporar, precum și despre denumirea firmei și adresa clientului (§ 11 alin. 2 AÜG).
7. Instruirea privind securitatea și sănătatea în muncă la client este planificată.

Șabloanele sunt un bun punct de plecare; contractul-cadru ar trebui totuși verificat de un avocat. Cum rezultă AÜV individual și nominalizarea din datele clientului și ale angajatului vedeți în software-ul SBM pentru munca temporară.